Publicat: 05 Iun 2012 11:21

Alpinismul nu este un sport lipsit de riscuri si este necesar ca fiecare persoana care il practica sa stie notiunile elementare de acordare a primului ajutor in caz de accidentari, fie pentru propria persoana, fie pentru un coleg/coechipier care se accidenteaza in timpul unei escaladari.

Principalul risc in practicarea alpinismului este acela al cazaturilor/alunecarilor din timpul escaladarii. Odata cu acestea apar fracturile membrelor, luxatiile sau doar entorsele.

Este insa obligatoriu sa stim cu exactitate daca este vorba de fractura sau alta forma de accidentare, pentru a stii cum acordam ingrijirile adecvate.

Fractura se evidentiaza de regula prin:
- deformarea membrului afectat, care tine de deplasarea fragmentelor din zona fracturii si poate aparea in lungul osului sau in lateral
- imposibilitatea folosirii membrului fracturat, nu doar senzatia dureroasa locala
- mobilitatea anormala la nivelul fracturii, in functie de nivelul de deplasare al osului afectat

Primul ajutor in fracturi este urmatorul:

- imobilizarea membrului afectat cu cat mai putina presiune pe zona principala a fracturii, deoarece miscarea osului afectat poate comprima sau chiar reteza terminatiile nervoase din zona sau ranirea unor artere, cu risc crescut de hemoragie masiva.

La imobilizare se folosesc colaci de panza rasuciti (pt fractura de clavicula), atele (pt fractura de membre) si fese de panza (pt fractura membrului superior).

- oprirea sangerarii. In cazul fracturilor deschise cu sectionarea vaselor de sange este obligatorie oprirea sangerarii, altfel exista riscul unui soc hemoragic si intrarea in stop cardio a￯￯ respirator.

Hemostaza se face fie prin aplicarea unui bandaj compresiv in cazul sangerarilor moderate fie prin aplicarea unui garou, mai sus de membrul afectat (garoul ramane metoda extrema de oprire a unei sangerari, deoarece exista riscul de necroza a tesutului invecinat).