Publicat: 23 Mai 2012 14:07

Una din pesterile de o importanta sporita de la noi din tara este Pestera Liliecilor, situata pe versantul drept al Cheilor Bistritei, la 630 m altitudine absoluta (80 m altitudine relativa).

Mentionata pentru prima data in documentele de specialitate in anul 1929 de catre Emil Racovita, Pestera Liliecilor are o singura intrare accesibila pentru vizitare, cea sudica, desi ea are 3 intrari in total.

Imediat dupa intrarea pe culoarul ingust dar bine ventilat spatiul se largeste generos catre partea dreapta unde dupa un bloc masiv de face trecerea catre nivelul superior al pesterii si sala aferenta, sau spre inainte unde dupa coborarea unei scari se ajunge la nivelul inferior.

Acesta contine o galerie generoasa ca dimensiuni si o bisericuta cioplita partial in piatra, ce dateaza din secolul al XVII-lea. Acest locas sfant era locul in care in vremuri de razboi se ascundeau odoarele manastirii Bistrita, aflata in imediat apropiere a pesterii.

De asemenea tot aici au fost depozitate de multe ori moastele Sfantului Grigore Decapolitul, de unde provine si numele sub care pestera mai este cunoscuta in zona, Pestera Sfantului Grigore Decapolitul.

Insa numele principal al pesterii vine de la vietatile care o populeaza si care se gasesc cu miile in galeria principala, dupa ce aceasta intra intr-o sala inalta care se ramifica ulterior in 3 segmente.

De abia de aici incepe teriroriul adevarat al acestor vietuitoare fascinante, odata intrati in Sala Liliecilor, avand tavanul intesat de colonii intregi de lilieci intunecati la culoare, dintre care se evidentiaza o specie care se gaseste in permanenta in pestera, Miniopterus schreibersi.

Alte specii ca Rhinolophus ferrumequinum si Vespertilio pipistrellus vin aici doar pe perioada iernii, pe cand Myotis myotis si Myotis oxygnathus vin doar primavara pentru reproducere si pleaca toamna.